Dayro, decarul cu jumătate de normă

Cel mai scump transfer din istoria Stelei, golgeterul Aperturei, tânăra stea a Columbiei, marcator împotriva Argentinei, câştigător al Copei Libertadores… Toate acestea se adunau în ianuarie 2008 în CV-ul unu jucător care poposea în Ghencea. Steliştii mai văzuseră jucători aduşi din străinătate, însă nimeni nu mai avusese asemenea recomandări. De unde şi suma plătită: 2 milioane de dolari, cea mai mare din istoria clubului.
Aşteptările erau mari, suporterilor mai că nu le venea să creadă că transferul se realizase, mai ales că alături de Dayro mai veniseră doi jucători cu referinţe foarte bune: Jose “Pepe” Moreno şi Andres Mendoza. Sub comanda lui Lăcătuş, Steaua a început un retur în forţă. Cu Mendoza dispecer de bază, şi Pepe Moreno de multe ori la finalizare, echipa câştiga meci după meci, culminând cu o victorie cu 3-1 împotriva echipei momentului, CFR Cluj. Între artizani, şi tânărul Dayro, care devenise repede un favorit al tribunei. Totuşi, acesta şi-a pierdut spre final locul de titular. Nu se înţelegea cu Dică, cu postul din teren, cu coechipierii.

Victorie cu curu’

13 meciuri i-au trebuit Stelei ca să regăsească drumul spre victorie. E drept, mulţi adversari au fost pe măsură: Dinamo, Rapid, Timişoara, Lyon, Bayern…Toate aceste echipe s-au nimerit într-o succesiune aproape imposibilă pentru roş-albaştri, însă accesibilă unei echipe cu pretenţii de a fi de top în România şi respectabilă în Europa.
Titlul sună de-a dreptul grobian, însă caracterizează cel mai bine meciul Stelei cu Unirea Urziceni: militarii au dominat steril jocul şi a obţinut o victorie pe final, beneficiind de “mentalitatea de provinciali” a adversarilor (conform lui Dan Petrescu), de incapacitatea lui Apostol de a finaliza din 3 metri, de “încurajările frenetice” ale suporterilor (“Ciobane pleacă din Ghencea!”, “Sugi p..a Gigi!”) şi în cele din urmă de o deviere cu partea dorsală a corpului a lui Pantelis Kapetanos la şutul (altfel trimis aiurea) lui Ovidiu Petre.

Hai să înjurăm !

S-a terminat cupa mcdonalds! A câştigat Sfântul Pantelimon, am văzut şi eu mitul invicibilităţii lui Eliade spulberat, şi mă pot lăuda că am jucat (şi echipa mea a fost învinsă) de către campioana liceelor la futsal.

Acum, toate bune şi frumoase, dar am nişte clienţi care trebe puşi la punct, şi cum nu-mi permit să o fac în alt context, o fac pe blog:

1. Bodzguarzii. Namilele astea fără creier m-au deposedat de pix, întrucât nu au putut pricepe cu capetele alea de bivol că aveam nevoie de el să scriu cronici. De altfel întreaga idee de a confisca pixurile a fost o porcărie, am văzut şi auzit de-a lungul competiţiei copii veniţi de la ore siliţi să-şi arunce pixurile şi stilourile scumpe, pe motiv că ar fi obiecte contondente. Cu alte cuvinte, uite unde erau pericolele publice: nu la drogaţii şi beţivi din aşa-numitele galerii. Nu la demenţii care intrau în haită. Ci la tocilarii care îndrăzneau să aibă asupra lor un pix cu care ameninţau… ceva. Că nu m-au lăsat în zona presei nici nu mai zic, dar asta zic la punctul următor.

Tataie, am luat bătaie!

Dar ce bătaie !!! Pentru necunoscători, e vorba de meciul pe care echipa de fotbal in sala a Colegiului Tudor Vianu l-a disputat la Cupa Liceelor McDonald’s. M-a pus naiba să mă duc eu la tragerea la sorţi ca să văd pe viu cum s-a afişat acolo “Sf. Pantelimon – Vianu”… Iar Sf Pantelimon sunt nici mai mult nici mai puţin decât liceu specializat pe fotbal (2 ore pe zi dedicate sportului ăsta, după cum aveam să aflăm chiar de la băieţii de acolo după meci). Conştienţi că n-avem aproape nici o şansă, chiar glumeam înaintea meciului că dacă anul trecut echipa din Vianu a făcut scorul competiţiei câştigând cu 13-1 cu Penticostal, anul ăsta aveam toate şansele să facem din nou scorul competiţiei, dar la negativ.

Ce-a fost însă la meci n-a fost deloc de glumă. Cât am stat eu în poartă, prima repriză, cei din Pantelimon n-au atacat prea hotărâţi, scorul la pauză fiind de “doar” 3-0. Mai apărasem şi eu câteva, am şi greşit la un gol, asta este. Repriza a doua a fost însă de coşmar, iar de pe bancă totul se vedea oribil. Orice şut pe poartă era gol şi nu puteam să nu mă gândesc că eu aş fi putut apăra unul sau altul. Până la urmă s-a terminat 11-1, pentru noi marcând Teddy.

Care ar fi singura chestie care ne mângâie? Păi scorul din Blaga – Pantelimon (2-12), evident. Şi totuşi, dacă metroul ar fi avut pană de curent când veneau cei din Pantelimon şi am fi câştigat prin neprezentare, am fi avut un meci probabil echilibrat cu Blaga. Drăguţ, nu?

Oricum, astfel am încheiat-o cu futsalul, cel puţin pe perioada liceului. La facultate încolo oi vedea. Poate reuşesc să-mi strâng nişte amici pentru a face o echipă şi să o înscriem fie în campionatul de futsal fie la smartfobal.

Spre Euro

Nu prea am inspiraţie la ora asta aşa că o să fiu scurt: îi băturăm pe bieloruşi. Din nou. Ştiaţi asta deja. Ce ar fi de remarcat astfel încât scrierea asta să nu fie un deja-vu? Sincer nu ştiu, dar o să zic ce mi s-a părut mie important:

1. Mutu… A dat 2 goluri şi a ratat în prostie în repriza a doua. E clar vedeta naţionalei, şi deşi nouă teoretic nu prea ne convine ideea unui astfel de jucător în echipă (mă refer la fiţele de rigoare), trebuie să recunoaştem că fără din aştia nici o echipă nu prea poate avea succese… Poate Grecia e singurul contra-exemplu care îmi vine în minte.

2. A fost convocat şi a jucat Sergiu Radu… Vine calificarea şi turneul final aşa că mai e puţin timp ca Piţi să-şi calce pe inimă, întrucât microbiştii îi aşteaptă cu interes pe Ogăraru, Vlad Munteanu, Streit. Hai Piţi, ştim că poţi. Cel puţin subsemnatul e convins că ar fi alegeri mai bune decât Dan Matei (fundaş dreapta, Gloria Bistriţa -a fost rezerva lui Petre Marin cu Belarusul !!!), Adrian Cristea (rezerva lui Mutu ca mijlocaş stânga la ultimele meciuri), sau Florentin Petre (aici e şi motiv sentimental… Streit chipurile se transferă la Schalke de bun ce e şi se poate să ni-l fure nemţii). Ca să nu mai zic că eu încă mai sper în convocarea lui Maftei în locul lui Picioare-mplentetite Tamaş de-acu încolo.

3. Cel mai important: Vine calificarea. Chipurile ne mai trebe doar să nu pierdem ambele meciuri cu Bulgaria şi Olanda. Pare simplu dar o să fie greu ca naiba. Olanda e totuşi foarte tare iar cu bulgarii jucăm la ei. Mai degrabă sper să-i batem pe portocalii la noi decât pe bulgari.

Doamne ajută şi Hai România !

Zenga, fostul stelist

 

“În România nu voi mai antrena decât pe Steaua sau echipa naţională.” Martie 2007

”Vin cu inima deschisă la Dinamo. Este normal să fiu fericit, Dinamo este o echipă mare care îşi doreşte performanţă.” Septembrie 2007

Ambele declaraţii aparţin unui singur personaj: Walter Zenga, fostul mare portar italian care a adoptat România ca a doua sa ţară, învăţând limba şi aici cunoscându-şi soţia. În faţa unei asemenea evidenţe a declaraţiilor, este normal ca, în calitate de suporter al Stelei, să fi supărat.

Zenga trebuie însă înţeles.

Jijinho vrea de-alde Shevchenko la Steaua

Conform prosport, Dragomir a declarat la emisiunea Fanatik difuzată pe Telesport ca Gigi Becali ar avea de gând să vândă mai mulţi jucători ai Stelei şi să aducă câţiva jucători de talia lui Shevchenko, cu preţul de “30-40 de milioane de euro fiecare”.

Întregul articol aici .

Acu, lăsaţi mişto-ul… Fete avem, fiţe şi preţuri de n-a văzut nici Parisul, de ce n-ar veni vedetele pe plaiurile mioritice? Un Riquelme pe tăpşanu de la Vaslui în luptă cu Sabou? Sau un Boulahrouz încercând din răsputeri să-l marcheze pe Bâlbă?  Ce pare aşa ciudat?

Singura necunoscută este cum se vor împăca talentele cu finu… Şi din ce bani va plăti patronu salariile mai ales că acestea ar trebui, măcar teoretic, să fie mai mari ca al finului luptăror. Ah, şi să nu uităm, vin alegerile…