Criza din Islanda – Islandezii cer demisia executivului şi a guvernatorului Băncii Centrale

După ce acum câteva zile am scris despre criza financiară care a împins Islanda la limita falimentului, iată că apar noi informaţii pe această temă. Conform antena3.ro, “mii de manifestanţi furioşi cer demisia guvernatorului Băncii Centrale, Eiríkur Guđnason, pe care îl consideră vinovat pentru colapsul economiei naţionale. Islandezii nemulţumiţi cer demisia Guvernului şi organizarea de alegeri anticipate.”
Deşi statul a naţionalizat trei dintre cele mai importante bănci ale ţării, încercând astfel să intervină asupra nucleului crizei, coroana islandeză a continuat să se deprecieze. Astfel, manifestanţii susţin că guvernul a administrat prost situaţia de criză şi cer demisia acestuia.
În schimb, premierul Geir H.Haarde susţine că nu guvernul este de vină pentru situaţia din ţară, ci băncile comerciale, care şi-au asumat riscuri prea mari acordând credite fără acoperire.
Întregul articol AICI.

Academia Caţavencu: Votaţi Vergilică!

Alte spoturi asemanatoare:
Tanti Mariţa
Gigi Melody
Perpedos

Genial – Bideu vs. Ciocu’ mic

Priviţi şi vă uimiţi. Au ajuns politicienii să se “înfrunte” la propriu în emisiunile electorale. ))))

Unii peste alţii

Stăteam eu deunăzi în staţia RATB aşteptând autobuzul şi văd eu nişte tipe lipind de zor afişe cu un candidat PNL. La un moment dat, se termină afişele şi una pleacă să mai aducă de undeva din apropiere. Imediat, apar un tip şi-o tipă de la PSD şi încep să pună propriile afişe, evident peste cele PNL-iste. Tipa care pusese afişele liberale o sună repede pe cea care plecase după alte afişe: “fată, adu mai multe că au venit ăştia cu PSD-ul”. PSD-iştii pleacă şi tipele de la PNL pun alte afişe peste cele psd-iste.
Dacă n-aţi înţeles nimic, e poate perfect normal. Titlul spune totul, iar o parte din tot acest episod îl aveţi filmat cu mobilul.

Islanda – faliment naţional?

Criza economico-financiară pare să atragă după sine una dintre primele stări de “faliment naţional” din era modernă. Ţara în cauză este Islanda, iar autorităţile au decis deja naţionalizarea celor mai importante bănci pentru a încerca să evite criza.

“Suntem pusi in faţa unui real pericol, stimaţi concetăţeni, ca economia islandeză, în cel mai pesimist scenariu, să fie atrasă împreună cu băncile într-un vârtej al cărui rezultat ar putea fi falimentul naţional”, ar fi afirmat Geir Haarde, premierul islandez, conform Ziarului Financiar.

Practic, Islanda nu ar mai putea să-şi plătească datoriile şi importurile, având mare nevoie de un împrumut extern. Se pare că scandalul prinde pe zi ce trece proporţii internaţionale, singura ţară care a părut dispusă să acorde un ajutor clar Islandei fiind Rusia, cu un împrumut de 4 miliarde de euro. În schimb, Islanda s-a arătat dispusă să permită Rusiei să folosească baza militară de la Keflavik, fapt foarte contestat având în vedere că Islanda este membră NATO, iar baza în cauză a fost folosită până nu demult de Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord.

Politica şi liceul

- Articol din 2006 -

Purtam mai demult o discuţie cu tatăl meu privitoare la un format de dezbateri ce nu prea e popularizat prin licee şi, mai mult, întâmpină reticenţă printre conducerile unităţilor de învăţământ. Tata, inginer de meserie, îmi explica teoria sa conform căreia directorii de licee ar vedea prea apropiate temele dezbaterilor de politică, iar ministerul educaţiei ar fi stabilit clar că nu e voie cu politică prin unităţile de învăţmânt.

Bun, deci fără politică. Poate de-aia majoritatea elevilor par cazuţi din plop când sunt întrebaţi despre coaliţia de guvernare sau de doctrinele partidelor de pe scena politică. Nu contează că noi când terminăm cele 12 clase vom avea teoretic drept de vot, suntem pregătiţi de orice, de la istoria suprarealismului la teorema lui Minkovski, de la viaţa lui Bach la sentimentele exprimate de Alecsandri, însă nu şi cum să fim buni cetăţeni. În fine, trecem peste. Presupunem că orice iniţiere în domeniul politicii ar însemna propagandă.

Uninominalul

Avem uninonimal! Habemus uninominalus! Mai că nu-mi vine să cred… Parlamentul României a votat, cu majoritate serioasă, adoptarea legii prin care următoarele alegeri ar trebui să se desfăşoare sub formă de vot uninominal (evident, dacă nu cumva cei de la Curtea Constituţională o vor considera ca încălcând legea fundamentală a ţării, caz în care mulţi par sceptici cu privire la “corectarea” ei atât de repede).

Bun, acestea sunt faptele, hai să vedem cam despre ce e vorba. Trec peste conţinutul exact şi varianta legii, că primul proiect a fost depus de PC, după care a venit unul al ProDemocraţia, apoi unul al PSD, a venit referendumul lui Băsescu şi tot aşa… Nu prea contează cine a iniţiat legea şi forma ei exactă, în ceea ce mă priveşte. Eu am o părere mult mai “spirituală”.

Alocaţii – Ne daţi sau nu ne daţi?

Guvernul României, sub conducerea onorabilului domn Tăriceanu, a luat în ultima vreme nişte decizii stupefiante. De prostia cu taxa auto-ecologică ştim deja toţi. Ce nu prea se vede însă pe la ştiri, dar prin licee elevii ard de indignare, este faptul că acelaşi Guvern, din motive care pe mine unul mă depăşesc, a decis ca elevii care au depăşit vârsta de 18 ani să nu mai primească alocaţii şcolare, chiar dacă sunt în continuare elevi de liceu fără să fi rămas repetenţi. Mai mult alocaţia ar urma să fie acordată indiferent dacă eşti sau nu elev. Cu alte cuvinte, nu mai are rolul de a stimula elevul să meargă la şcoală, e pur şi simplu o pomană pentru copii. Situaţia e penibilă, practic îndeamnă elevul de clasa a XIIa să abandoneze liceul pentru a se angaja, mai ales în condiţiile în care anii terminali din liceu presupun cheltuieli enorme chiar şi dacă ne gândim doar la manuale, care trebuie toate cumpărate, fiecare costând minim 10 RON.

Indignaţi, elevii din ţară au început să ia atitudine, un protest spontan din Braşov fiind stopat violent de jandarmi.

Din fericire, conform evz.ro, Comisia de muncă şi protecţie socială a Camerei Deputaţilor a modificat decizia guvernului, urmând ca toţi elevii să primească alocaţia până la încheierea celor 12 ani de studiu. Ştirea completă: site-ul evz.ro

PDL

Mare eveniment mare! Fuzionează PLD cu PD… Ptiu ce surpriză. Că amândouă partidele aveau în vârful ierarhiei pe aceeaşi persoană, era deja cunoscut, iar perspectiva fuziunii era de aşteptat. Atunci de unde surpriza?

Păi, în caz că nu aţi urmărit evenimentul, noutatea vine de la stilul ad-hoc în care a avut loc toată nebunia. Luni 3 decembrie, undeva la ora 17 00, s-au adunat, sau mai bine zis au fost adunaţi, cei consideraţi porta-vocile celor două partide şi au declarat laolaltă că se formează PDL-ul. Toată această treabă după ce mai pe la prânz aceste partide fuseseră la consultări cu … (hai că ştiţi şi voi, să nu fiu maliţios). Bine zicea Ciutacu, mai lipsea Dinescu în acea adunare să ţipe “Am învins!” ca la Revoluţie…

Previziune

Uite c-am inaugurat şi secţiunea Politică a blogului. Cum tocmai ce-am trecut de primul meu vot, valabil la europarlamentare şi anulat la referendum, nici că se găsea un moment mai bun.

Aş fi vrut să fac un fel de cronică a rezultatelor, dar momentan mă limitez la o problemă abordată de Ion Cristoiu duminică seară, dar care am impresia că nu a fost dusă până la capăt. Şi aici mă refer la problema UDMR-ului.

Că au scos pe la 6% nu-i o noutate, însă ideea e alta. Acum, prezenţa a fost puţin sub 30%, şi cred că e clar pentru toată lumea că nici la următoarele alegeri nu va creşte, ba chiar va scădea interesul pentru vot. Iar UDMR-ul a dovedit că are puterea de a-şi mobiliza electoratul. Şi până la urmă e de înţeles: dacă noi, cei care teoretic nu facem parte dintre minorităţi şi respectiv din grupul ţintă al UDMR, avem toate motivele să fim nemulţumiţi de clasa politică de după 90, maghiarii nu au nici un motiv să nu-şi voteze reprezentaţii, întrucât e numai interesul lor. Iar dacă acum aceşti aproximativ 330 000 de alegători maghiari continuă să voteze şi la următoarele alegeri, să nu vă miraţi că procentul UDMR-ului va creşte având însă acelaşi număr de voturi. Pentru ca una e 330 000 din 5,4 milioane, alta e acelaşi număr de voturi dintr-un total de 3,5 milioane, de exemplu.