Hai să înjurăm !

S-a terminat cupa mcdonalds! A câştigat Sfântul Pantelimon, am văzut şi eu mitul invicibilităţii lui Eliade spulberat, şi mă pot lăuda că am jucat (şi echipa mea a fost învinsă) de către campioana liceelor la futsal.

Acum, toate bune şi frumoase, dar am nişte clienţi care trebe puşi la punct, şi cum nu-mi permit să o fac în alt context, o fac pe blog:

1. Bodzguarzii. Namilele astea fără creier m-au deposedat de pix, întrucât nu au putut pricepe cu capetele alea de bivol că aveam nevoie de el să scriu cronici. De altfel întreaga idee de a confisca pixurile a fost o porcărie, am văzut şi auzit de-a lungul competiţiei copii veniţi de la ore siliţi să-şi arunce pixurile şi stilourile scumpe, pe motiv că ar fi obiecte contondente. Cu alte cuvinte, uite unde erau pericolele publice: nu la drogaţii şi beţivi din aşa-numitele galerii. Nu la demenţii care intrau în haită. Ci la tocilarii care îndrăzneau să aibă asupra lor un pix cu care ameninţau… ceva. Că nu m-au lăsat în zona presei nici nu mai zic, dar asta zic la punctul următor.

Tataie, am luat bătaie!

Dar ce bătaie !!! Pentru necunoscători, e vorba de meciul pe care echipa de fotbal in sala a Colegiului Tudor Vianu l-a disputat la Cupa Liceelor McDonald’s. M-a pus naiba să mă duc eu la tragerea la sorţi ca să văd pe viu cum s-a afişat acolo “Sf. Pantelimon – Vianu”… Iar Sf Pantelimon sunt nici mai mult nici mai puţin decât liceu specializat pe fotbal (2 ore pe zi dedicate sportului ăsta, după cum aveam să aflăm chiar de la băieţii de acolo după meci). Conştienţi că n-avem aproape nici o şansă, chiar glumeam înaintea meciului că dacă anul trecut echipa din Vianu a făcut scorul competiţiei câştigând cu 13-1 cu Penticostal, anul ăsta aveam toate şansele să facem din nou scorul competiţiei, dar la negativ.

Ce-a fost însă la meci n-a fost deloc de glumă. Cât am stat eu în poartă, prima repriză, cei din Pantelimon n-au atacat prea hotărâţi, scorul la pauză fiind de “doar” 3-0. Mai apărasem şi eu câteva, am şi greşit la un gol, asta este. Repriza a doua a fost însă de coşmar, iar de pe bancă totul se vedea oribil. Orice şut pe poartă era gol şi nu puteam să nu mă gândesc că eu aş fi putut apăra unul sau altul. Până la urmă s-a terminat 11-1, pentru noi marcând Teddy.

Care ar fi singura chestie care ne mângâie? Păi scorul din Blaga – Pantelimon (2-12), evident. Şi totuşi, dacă metroul ar fi avut pană de curent când veneau cei din Pantelimon şi am fi câştigat prin neprezentare, am fi avut un meci probabil echilibrat cu Blaga. Drăguţ, nu?

Oricum, astfel am încheiat-o cu futsalul, cel puţin pe perioada liceului. La facultate încolo oi vedea. Poate reuşesc să-mi strâng nişte amici pentru a face o echipă şi să o înscriem fie în campionatul de futsal fie la smartfobal.