Uite c-am inaugurat şi secţiunea Politică a blogului. Cum tocmai ce-am trecut de primul meu vot, valabil la europarlamentare şi anulat la referendum, nici că se găsea un moment mai bun.
Aş fi vrut să fac un fel de cronică a rezultatelor, dar momentan mă limitez la o problemă abordată de Ion Cristoiu duminică seară, dar care am impresia că nu a fost dusă până la capăt. Şi aici mă refer la problema UDMR-ului.
Că au scos pe la 6% nu-i o noutate, însă ideea e alta. Acum, prezenţa a fost puţin sub 30%, şi cred că e clar pentru toată lumea că nici la următoarele alegeri nu va creşte, ba chiar va scădea interesul pentru vot. Iar UDMR-ul a dovedit că are puterea de a-şi mobiliza electoratul. Şi până la urmă e de înţeles: dacă noi, cei care teoretic nu facem parte dintre minorităţi şi respectiv din grupul ţintă al UDMR, avem toate motivele să fim nemulţumiţi de clasa politică de după 90, maghiarii nu au nici un motiv să nu-şi voteze reprezentaţii, întrucât e numai interesul lor. Iar dacă acum aceşti aproximativ 330 000 de alegători maghiari continuă să voteze şi la următoarele alegeri, să nu vă miraţi că procentul UDMR-ului va creşte având însă acelaşi număr de voturi. Pentru ca una e 330 000 din 5,4 milioane, alta e acelaşi număr de voturi dintr-un total de 3,5 milioane, de exemplu. (mai mult…)
