L-am luat !

În sfârşit am scăpat… După toţi nervii ăia prezentaţi în alt post, după agitaţie, ore de plictiseală, de teste auto şi de stres profund, am căpătat permisul. Din prima. Deşi am tot povestit cum a fost, o voi face şi pe blog.

Prima chestie de notat, care ne aminteşte că trăim în România, ar fi că pentru a intra în curtea interioară de la autogeneral, toţi ăştia de dădeam sala (oricum numai noi eram) trebuia să plătim taxă de 1 leu. Infimă, dar în acelaşi timp penibilă, şi probabil chiar ilegală.

Sala a fost, fără falsă modestie, floare la ureche. 25 de puncte, e drept nu maximul, dar tot e bine. Amuzant a fost că tipul dinaintea mea făcuse varză şi după ce examinatorul a verificat dacă are şablonul corect, i-a spus ăluia “vezi să nu te împiedici pe scări când cobori”, şi abia apoi s-a apucat de corectat. 11 luase.

Apoi a intervenit aşteptarea(asta ca să vedeţi că trăitul în România ne ocupă într-adevăr tot timpul – copyright Mircea Badea).

Time to say goodbye…

Spre Euro

Nu prea am inspiraţie la ora asta aşa că o să fiu scurt: îi băturăm pe bieloruşi. Din nou. Ştiaţi asta deja. Ce ar fi de remarcat astfel încât scrierea asta să nu fie un deja-vu? Sincer nu ştiu, dar o să zic ce mi s-a părut mie important:

1. Mutu… A dat 2 goluri şi a ratat în prostie în repriza a doua. E clar vedeta naţionalei, şi deşi nouă teoretic nu prea ne convine ideea unui astfel de jucător în echipă (mă refer la fiţele de rigoare), trebuie să recunoaştem că fără din aştia nici o echipă nu prea poate avea succese… Poate Grecia e singurul contra-exemplu care îmi vine în minte.

2. A fost convocat şi a jucat Sergiu Radu… Vine calificarea şi turneul final aşa că mai e puţin timp ca Piţi să-şi calce pe inimă, întrucât microbiştii îi aşteaptă cu interes pe Ogăraru, Vlad Munteanu, Streit. Hai Piţi, ştim că poţi. Cel puţin subsemnatul e convins că ar fi alegeri mai bune decât Dan Matei (fundaş dreapta, Gloria Bistriţa -a fost rezerva lui Petre Marin cu Belarusul !!!), Adrian Cristea (rezerva lui Mutu ca mijlocaş stânga la ultimele meciuri), sau Florentin Petre (aici e şi motiv sentimental… Streit chipurile se transferă la Schalke de bun ce e şi se poate să ni-l fure nemţii). Ca să nu mai zic că eu încă mai sper în convocarea lui Maftei în locul lui Picioare-mplentetite Tamaş de-acu încolo.

3. Cel mai important: Vine calificarea. Chipurile ne mai trebe doar să nu pierdem ambele meciuri cu Bulgaria şi Olanda. Pare simplu dar o să fie greu ca naiba. Olanda e totuşi foarte tare iar cu bulgarii jucăm la ei. Mai degrabă sper să-i batem pe portocalii la noi decât pe bulgari.

Doamne ajută şi Hai România !

De ce iubim Bucureştiul…

N-o zic eu, o zic cei de la Apa Nova, prin noua lor campanie publicitară… Pe lângă nişte panouri de genul “aici am întâlnit-o pe Maria”, care te duc cu gândul la trista idee că minunatul loc este marcat de un canal pitoresc, am găsit şi ceva simpatic din campania asta:

Notă: pe hârtia aia lipită acolo este scris exact titlul acestui post, alături de emblema ApaNova.

Geometrie

Zenga, fostul stelist

 

“În România nu voi mai antrena decât pe Steaua sau echipa naţională.” Martie 2007

”Vin cu inima deschisă la Dinamo. Este normal să fiu fericit, Dinamo este o echipă mare care îşi doreşte performanţă.” Septembrie 2007

Ambele declaraţii aparţin unui singur personaj: Walter Zenga, fostul mare portar italian care a adoptat România ca a doua sa ţară, învăţând limba şi aici cunoscându-şi soţia. În faţa unei asemenea evidenţe a declaraţiilor, este normal ca, în calitate de suporter al Stelei, să fi supărat.

Zenga trebuie însă înţeles.

Mama lui de permis

Sunt nervos… Teste peste teste, aparent degeaba, că mai mult de 19 tot nu iau, ore la care instructorul zbiară la mine (bine că nu-s foarte emotiv, că ăla eram), drumuri până la CEC, de-acolo la poştă pe principiul “nu la noi, la ăilalţi”, la trezorerie, la poliţie, toate tâmpeniile astea tre să le îndur pentru amărâtul ăla de permis de conducere. Teoretic săptămâna viitoare termin şedinţele… Când o fi şi examenul naiba mai ştie. Faza e că eu par singurul pe care permisul ăsta îl seacă în ultimul hal. Ceilalţi, şi mă refer la colegii de clasă, par să-l fi luat cu mult mai puţină bătaie de cap. Cu alte cuvinte “păi de ce naiba eşti aşa de prost?”, cum spunea Horia.

Nu ştiu de ce sunt aşa de prost, cel puţin la capitolul ăsta. Încerc însă să mă conving că nu e vina mea, şi că oricine ar fi în locul meu, cu aceleaşi teste şi acelaşi instructor, ar păţi-o la fel. În încheiere, nu pot spune decât că singurul cu care simt că aş fi de acord în legătură cu acest subiect e Mihnea Jida, care odată văzându-se cu permisul luat, le-a trimis o înjurătură sinceră prin intermediul statusului de mess instructorului, şcolii de şoferi etc. Ah, să mă văd şi eu odată în situaţia aia şi gata !

Linkin Park – Leave out all the rest

Melodie pentru momente de plictiseala si nostalgie.